Terroir este unul dintre cei mai folosiți termeni în vinificația, dar în același timp, cei mai puțin înțeleși. Cu siguranță, iubitorii de vin, la prezentări, au auzit expresiile „vinul acesta are un terroir minunat…” sau „gustul terroirului…”. Te întrebi ce înseamnă această frază? Deși nu există o definiție exactă a terroirului, iar din punct de vedere etimologic, cuvântul „terroir” provine de la „terre” – „pământ”, de fapt, terroir-ul nu reprezintă numai solul pe care crește vița de vie.

Este un întreg ecosistem în care solul, clima și vița de vie interacționează între ele. În același timp, terroirul nu ar însemna nimic fără tradiții locale, precum și rolul omului, egalabil precum al unui dirijor de orchestră. Ideea de terroir este una învechită, începe de la grecii antici, care au dezvoltat vinificația. Grecia Antică a trecut diverse variații climatice, iar podgoriile au prezentat rezultate diferite chiar dacă au fost cultivate din același soi de struguri. Ideea străveche de „terroir” i-a determinat pe greci să-și însemne amforele de vin pentru a descrie de unde provin. Mai târziu, romanii, pe măsură ce și-au extins imperiul, au aplicat aceeași practică în regiunile lor viticole.

Ei au asociat unele mostre de vin de calitate înaltă cu locul lor de origine. În acele vremuri, vinurile unor locații se vindeau la un preț mai mare decât altele care nu se bucurau de un succes, iar de atunci putem vorbi despre ierarhia nobilă a originii vinurilor.

Filosofia terroirului a fost dezvoltată din generație în generație și astăzi tăinuiește noi răspunsuri la întrebarea: „Ce este terroirul în vin?” Deși, există multe locuri în lume cu condiții climatice similare, soluri cu aceleași caracteristici, un lucru rămâne unic – interacțiunea minunată dintre sol, viță de vie și climă.
Terroirul este o teorie a credinței că zona și clima în care sunt cultivați strugurii le conferă caracteristici unice care nu pot fi transferate în nici-o altă regiune a lumii. Experții în vin sunt convinși că terroirul corect reprezintă deja 80% din succesul vinului.

Clima este factorul cheie în viticultura – terenul.
Natura a creat cele mai favorabile condiții pentru cultivarea viței de vie în zona dintre paralelele 50 și 30 ale emisferelor nordice și sudice.
Clima unei regiuni este de obicei determinată de locația sa geografică, deși unele regiuni mici sau podgorii separate pot avea propria microclimă, ceea ce reprezintă caracteristici individuale ale vinului. În timp ce temperatura este un factor de bază în terroir, trebuie să cunoaștem și clima generală, fiind componente precum precipitațiile, umiditatea, vântul și razele de soare joacă un rol important în crearea vinului.
Strugurii au nevoie de lumina soarelui pentru a umple cu valori maxime bobițele cu zaharuri naturale, dar prea mult soare poate provoca arsuri solare. Ploaia este, de asemenea, vitală pentru creșterea viței de vie, dar excesul de umiditate poate provoca boli și slăbi gustul. Între timp, vânturile puternice pot încetini maturarea strugurilor, ceea ce nu este neapărat un lucru rău, dar este un factor care va afecta cu siguranță rezultatul vinului.

Toate aceste elemente trebuie analizate pe termen lung, așa că atunci când vorbim despre terroirul vinului, ar trebui să consolidăm clima în ansamblu, nu recolte individuale. Un factor la fel de important este amplasarea podgoriei. Aceasta este mai mult decât poziția sa pe hartă. Locația ia în considerare panta, altitudinea și caracteristicile din apropiere care au un impact semnificativ asupra terenului. Obiectele fizice din apropiere, cum ar fi râurile, marea și munții, pot avea, de asemenea, un efect tangibil asupra viței de vie, definind un efect de temperatură moderată.

În lume sunt cultivate câteva mii de soiuri de struguri. Sunt rezultatul unor selecții efectuate de multe generații de viticultori de-a lungul secolelor. Fiecare soi are propriile sale caracteristice morfologice distinctive, un anumit tip de boabe la maturitate și perioade mai mult sau mai puțin diferite de coacere. Dintre toate soiurile de struguri, doar câteva zeci pot fi considerate suficient de nobile pentru a fi folosite ca bază pentru producerea vinurilor de înaltă calitate.
Organizarea muncii în podgorii și crame se bazează mai puțin pe știință – geografia este mult mai importantă decât tehnologia. Istoria și tradițiile cultivării viței de vie au făcut posibilă găsirea și evidențierea acelor soiuri de struguri și metode de lucru în podgorii care s-ar potrivi cel mai bine condițiilor unei anumite regiuni, cu respectarea manifestării naturale a terroirului local. Aceasta implică și cele mai eficiente modalități de formare și tăiere a viței de vie, cel mai mare randament posibil și tehnologic al vinificației.
De exemplu, în Moldova sunt înregistrate și cultivate 109 soiuri de bază și 161 de soiuri de struguri clonați, însă, în producția de vin, inclusiv în gospodării, se folosesc la maximum doar 44 de soiuri, dintre care 13 sunt albi și 31 roșii, dar din punct de vedere industrial producătorii preferă în total mai puțin – aproximativ 9 soiuri de struguri roșii și 12 soiuri de struguri albi. Cu alte cuvinte, în vinificația profesională în Moldova nu se folosesc mai mult de 22 de soiuri de struguri. Și aceste vițe de vie sunt asociate cu peisajele, cultura și viața reală de zi cu zi.
Trebuie să adăugăm factorii geologici și climatici unici, datorită cărora vița de vie creează condiții excelente pentru producerea în continuare a vinurilor autentice, cu caracter și caracteristici individuale.

Astfel, Terroirul este o structură socială care unește mediul și influența factorului uman care determină calitatea vinurilor. Cu secole în urmă, mâinile omului au creat podgoriile și tehnologiile de cultivare a viței de vie, precum și au pus bazele vinificației moderne. Prin urmare, astăzi putem spune că „Teroirul se manifestă atunci când vița și solul vorbesc aceeași limbă”.
Potrivit experților, vinuri terroir de înaltă calitate, conțin influența mediului în formarea „caracterului” vinului – cel puțin 75 la sută, iar factorul uman – nu mai mult de 25%.

Conform climei, geografiei și soiurilor de struguri, solul este o componentă esențială a terroirului. Pământul nu asigură vița de vie cu apă, ci oferă și toate elementele necesare.
Tipul, structura și compoziția chimică a solului pe care crește vița de vie are un impact direct asupra gustului. Strugurii preiau toate elementele de care au nevoie. Un lucru interesant este că solurile pe care cresc strugurii nu sunt suficient de fertile pentru cultivarea altor roade.
Însă o mare varietate de soluri sunt potrivite pentru cultivarea viței de vie: nisipoase, argiloase sau pietroase, dar cele mai frecvente întâlnite sunt combinațiile din mai multe tipuri de soluri în proporții diferite. Și strugurii cultivați în soluri diferite vor fi diferiți. De exemplu, strugurii cultivați pe soluri nisipoase produc vinuri seci mai elegante, în timp ce cele argiloase „dau naștere” vinurilor îndrăznețe, complexe.

O altă proprietate necesară a solului este de a asigura echilibrul necesar de umiditate – drenaj. Diverse soiuri de struguri se manifestă în moduri diferite: unora le place excesul de umiditate, altele nu suportă „picioarele umede”.
Pe lângă drenaj, solul îndeplinește funcția de termoreglare: în funcție de culoare, diferite tipuri de soluri absorb sau reflectă căldura solară. În regiunile mai reci, este important ca solul să acumuleze și să rețină căldura, ceea ce determină alegerea solurilor de struguri pentru o anumită regiune.
Împreună, toți acești factori determină baza unică a solului pe care se dezvoltă și crește podgoria, absorbind toate trăsăturile terenului viticol.
Există multe exemple de soluri ale regiunilor care definesc unicitatea caracterului vinurilor: solurile calcaroase din Champagne, solurile șisturi din Moselle, solurile vulcanice ale Etnei sau Pomerol argilos.
Dar terroirul nu semnifică numai acest lucru, ci interacțiunea unică a solului, climei, soiurilor de struguri și tradițiilor.

Istoria viticulturii și vinificației în zona dintre râurile Nistru și Prut începe din antichitate – acum 5000 de ani în urmă. De-a lungul istoriei, au existat perioade prospere și reduse, dar industria a supraviețuit toate schimbările sociale și economice.
Viticultura în regiune a început să se dezvolte odată cu formarea statului feudal în secolul al XIV-lea și a atins apogeul în secolul al XV-lea. În Evul Mediu, vinul a devenit produsul principal de export din principatul Moldovei.
Și numai cu 300 de ani în urmă în perioada Imperiului Otoman, viticultura din regiune a fost în profundă scădere, vinificația fiind interzisă prin lege. Fiecare perioadă și-a lăsat amprenta și impactul asupra dezvoltării viticulturii și vinificației pe solul moldovenesc.
Deja în secolul al XVIII-lea, una dintre cele mai importante regiuni de viticultura și vinificație din Basarabia erau așa-numite sate din regiune Nistrului de Jos, în deosebi, satul Purcari. Pentru prima dată satul este menționat în acte istorice din anul 1560 și era în posesia mănăstirii Afono-Zagraf. În baza experienței cultivării strugurilor de către populația locală, la începutul secolului al XIX-lea, coloniștii au început să crească podgorii la Purcari, să construiască crame și pivnițe pentru păstrarea vinurilor. Aproape 70% din toate fermele din regiune au fost concentrate în saltul Purcari.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, tot malul drept al Nistrului era deplin acoperită cu podgorii îmbelșugate, care constituiau mândria locuitorilor și îmbogățeau zona. Purcari s-a remarcat ca cel mai important centru de vinificație și a devenit faimos pentru vinurile sale roșii fine. Viticultura și vinificația din această zonă aveau trăsături deosebite, fiind asociate cu caracteristicile solului și climei deosebite.
Purcari este situat la o altitudine de 103 metri deasupra nivelului mării având aceeași paralelă 45 „de aur” ca și celebra regiune viticolă Bordeaux. Talentații vinificatori Purcari cu înțelepciune îngrijeau podgoriile în special soiurile roșii, așa au început să obțină vinuri cu premii deosebite, care au fost apreciate de specialiștii în vin la prima expoziție agricolă din Basarabia din 1847. Experții au remarcat că vinul roșu Purcari „este remarcabil pentru culoarea sa deosebită, gustul și aroma plăcută de zmeură și asemănarea cu vinul Bordeaux”.
Calitatea înaltă a vinurilor Purcari a fost recunoscută și distinsă cu o medalie de aur la Expoziția Mondială de la Paris din 1878.
Excelentă calitate a vinurilor din microzona Purcari s-a datorat în primul rând proprietăților solurilor locale. Solul este așa-numitul cernoziom carbonatic, se găsește și lut nisipos, cu o cantitate mică de rubidiu, precum și prezența depozitelor roșii terțiare, saturate cu microelemente din grupa fierului.

Din punct de vedere climatic, podgoriile Purcari dețin condiții favorabile. Deosebita importanță este apropierea râului Nistru, ce asigură stabilitatea climatică necesară și protejează podgoriile atât de înghețurile severe, cât și de căldura verii. Astfel, strugurii se coc treptat, fără schimbări distructive de temperatură, absorbind tot ce este necesar.
Renumitul expert american în vinuri Hugh Johnson a spus: „Teroirul este mediul de origine al vinului. Combinația de sol, condiții climatice și tradițiile vinificatorului determină caracterul vinului.”
Cu siguranță terroirul Purcari, este cea mai faimoasă regiune viticolă a Moldovei, conferă vinurilor Timbrus Purcari Estate caracteristici unice care nu pot fi reproduse în altă parte. Natura participă la crearea gustului, iar pământul însuși sugerează, dictează, dă sfaturi despre cum să se producă cel mai expresiv vin și care viță de vie sunt cele mai potrivite pentru clima Purcari.